Dr Lavinia Roșu @2025  Toate drepturile rezervate

Dacă ai un copil născut prematur, probabil te-ai întrebat de nenumărate ori: "Oare dezvoltarea lui e normală? Ar trebui să vorbească mai mult la vârsta asta?" Întrebările acestea sunt firești, mai ales când vine vorba de limbaj – una dintre cele mai complexe achiziții ale copilăriei.

Ca medic rezident în psihiatrie pediatrică și mamă a trei copii, din care doi născuți prematur, știu că incertitudinea asta poate fi copleșitoare. Am trăit-o pe pielea mea. Primul băiat prematur, născut la 32 de săptămâni, a avut întârziere de limbaj expresiv până pe la 3 ani. Acum, cel mic – născut la 29 de săptămâni – are 1 an și 7 luni (vârstă corectată), câteva cuvinte și onomatopee, limbaj receptiv excelent, joc simbolic, imitare și socializare adecvată, dar limbajul expresiv încă întârzie.

Știu cum e să numeri cuvintele. Să oscilezi între "mai are timp" și "ar trebui să fac ceva?". Să îți spui că știi teoria, dar inima de mamă tot se îngrijorează.

Hai să clarificăm împreună, pe baza dovezilor științifice și a experienței mele – atât profesionale, cât și personale – când e cazul să te îngrijorezi și, mai important, ce poți face pentru a-ți susține copilul.

Ce spune știința: copiii prematuri și limbajul

Studiile recente arată că aproximativ 20-40% dintre copiii născuți prematur prezintă întârzieri în dezvoltarea limbajului, comparativ cu doar 5-10% dintre copiii născuți la termen (Barre et al., 2011; van Noort-van der Spek et al., 2012).

Cercetările din ultimii ani (Foster-Cohen et al., 2021; Linsell et al., 2018) confirmă că:

• Cu cât vârsta gestațională e mai mică, cu atât riscul de întârziere e mai mare

• Copiii născuți înainte de 32 de săptămâni au risc crescut semnificativ

• Întârzierile pot persista până la vârsta școlară, chiar și la copiii fără alte probleme neurologice

• Limbajul expresiv (vorbirea) e mai afectat decât cel receptiv (înțelegerea)

Din experiența mea personală: Ambii mei băieți s-au încadrat în aceste statistici. Și totuși, fiecare a avut ritmul lui, profilul lui unic. Statisticile îți dau contextul, dar copilul tău rămâne o poveste individuală.

De ce limbajul expresiv e mai greu de achiziționat la prematuri?

Există mai multe mecanisme neurologice și de dezvoltare care explică această vulnerabilitate:

1. Imaturitatea creierului

Trimestrul III de sarcină e crucial pentru dezvoltarea regiunilor cerebrale implicate în limbaj (aria Broca, aria Wernicke, conexiunile dintre ele). Copiii prematuri pierd o parte din această perioadă de maturizare în mediul protejat al uterului.

2. Experiențe senzoriale diferite

În loc de mediul acustic filtrat și ritmic al uterului, bebelușii prematuri sunt expuși la zgomotele intense ale incubatoarelor și secțiilor de terapie intensivă – un mediu care nu susține dezvoltarea timpurie a procesării auditive.

3. Dificultăți motorii orale

Mulți prematuri au probleme cu coordonarea musculaturii orale (din cauza intubării prelungite, a reflexelor de sugere/înghițire imature), ceea ce afectează direct capacitatea de a produce sunete și cuvinte.

4. Procesarea auditivă

Studiile arată că prematurii pot avea dificultăți subtile în procesarea rapidă a sunetelor vorbirii, chiar dacă auzul e normal (Vandormael et al., 2019).

5. Atenția și memoria de lucru

Limbajul expresiv necesită atenție susținută, memorie de lucru și planificare – funcții executive care sunt adesea mai fragile la copiii prematuri.

Particularitățile limbajului la copiii prematuri

Nu e vorba doar de "întârziere" – copiii prematuri au un profil specific:

• Decalaj receptiv-expresiv pronunțat: înțeleg mult mai mult decât pot spune

• Vocabular mai redus: mai puține cuvinte la 24 de luni (Sansavini et al., 2021)

• Întârziere în combinarea cuvintelor: încep mai târziu să formeze propoziții

• Dificultăți de pronunție persistente: sunetele complexe (r, s, ș, j) pot apărea mai târziu

• Gramatică mai simplă: folosesc structuri mai simple mai mult timp

• Narațiune mai puțin dezvoltată: dificultăți în a povesti o întâmplare coerent

Ce văd eu la cel mic acasă: Înțelege tot – "du-te să-ți iei pantofii", "unde e ursulețul?", "hai să mâncăm". Joacă simbolică – hrănește păpușile, "vorbește" la telefon, face "pa-pa" mașinilor. Dar cuvintele? Puține. "Mama", "tata", "bau-bau" (câinele), "brrrum" (mașina). Și e perfect normal pentru profilul lui de prematur. Toate celelalte piese sunt acolo – cuvintele vor veni.

Ghidul practic: când să te îngrijorezi

Notă importantă: Pentru copiii prematuri, folosim vârsta corectată până la 2-3 ani (vârsta de la data presupusă a nașterii, nu de la nașterea efectivă).

La 12 luni (vârstă corectată)

Semne de alarmă:

• Nu reactionează la numele său

• Nu întoarce capul spre surse de sunet

• Nu bâlbâie (ba-ba, ma-ma, fără sens specific)

• Nu folosește gesturi (pa-pa, da din cap)

• Nu încearcă să imite sunete

La 18 luni (vârstă corectată)

Semne de alarmă:

• Nu spune niciun cuvânt cu sens (nici măcar "mama", "tata")

• Nu înțelege comenzi simple ("dă-mi mingea", "unde e ursulețul?")

• Nu arată cu degetul spre obiecte

• Pierdere de cuvinte sau abilități deja dobândite

Experiența mea: La 18 luni corectate, cel mic avea doar 2-3 cuvinte, dar toate celelalte erau acolo – contactul vizual, atenția împărtășită, gesturile, înțelegerea. Asta m-a liniștit. Dacă ar fi lipsit și acestea, aș fi consultat imediat un specialist.

La 24 de luni (vârstă corectată)

Semne de alarmă:

• Vocabular sub 50 de cuvinte

• Nu combină două cuvinte ("mama apă", "auto mare")

• Nu imită cuvinte noi

• Nu înțelege propoziții simple

• Este înțeles de părinți mai puțin de 50% din timp

La 3 ani (vârstă corectată)

Semne de alarmă:

• Nu formează propoziții de 3-4 cuvinte

• Vorbirea e neinteligibilă pentru persoane din afara familiei

• Nu pune întrebări simple

• Nu povestește despre lucruri simple

• Nu înțelege concepte spațiale de bază (în, pe, sub)

Povestea primului băiat prematur: La 3 ani, vorbea în propoziții scurte, dar pronunția era neclară și vocabularul limitat. Am fost la un consult de psihiatrie pediatrică pentru a-mi confirma că totul e în limitele normale pentru un copil prematur și că nu e nevoie de intervenție specializată. Am continuat cu stimulare intensă acasă – cărți, cântece, joc simbolic, conversație constantă. Astăzi vorbește fluent, fără nicio urmă de întârziere ( uenori îmi doresc să și tacă :)) ). Creierul copiilor e incredibil de plastic – doar are nevoie de timp și de mediul potrivit.

Ce să urmărești acasă: checklist pentru părinți

Dezvoltarea receptivă (înțelegerea)

• Răspunde la numele lui?

• Înțelege "nu"?

• Urmează instrucțiuni simple (cu/fără gesturi)?

• Identifică obiecte/imagini când sunt numite?

• Înțelege întrebări simple?

Dezvoltarea expresivă (vorbirea)

• Câte cuvinte spune (chiar dacă pronunțate aproximativ)?

• Combină cuvinte?

• Încearcă să comunice (verbal sau non-verbal)?

• Imită sunete și cuvinte noi?

• Cât de mult din ce spune e inteligibil?

Aspecte pragmatice (folosirea socială a limbajului)

• Stabilește contact vizual când vorbește?

• Își ia rândul în "conversații"?

• Folosește limbajul pentru a cere, comenta, saluta?

• Răspunde când i se vorbește?

Sfatul meu de mamă: Ține un jurnal simplu – notează câte cuvinte noi apar lunar, ce înțelege, cum comunică. Nu pentru a te stresa, ci pentru a vedea progresul. Uneori, când ești în mijlocul procesului, nu realizezi cât de mult s-a dezvoltat până când te uiți înapoi.

Cum stimulezi limbajul acasă: exerciții simple și eficiente

Acestea sunt exercițiile pe care le fac și eu acasă cu cel mic. Unele funcționează mai bine decât altele – fiecare copil e diferit. Dar toate se bazează pe dovezi științifice și pe experiența mea clinică.

1. Vorbește-i constant (narațiunea zilnică)

Ce faci: Descrii tot ce faceți împreună: "Acum punem șosetele. Șosetele sunt roșii. Hai să punem șosetele pe picioare."

De ce funcționează: Copilul aude cuvintele în context, învață vocabular nou și structuri gramaticale natural.

Din experiența mea: Naratez tot – schimbatul, gătitul, plimbarea. "Uite, mama pune apa în oală. Apa e rece. Acum punem oala pe foc." Pare ciudat la început, dar devine natural. Și văd cum cel mic ascultă, procesează, încearcă să repete.

2. Extinde ce spune copilul

Exemplu:

• Copil: "Auto!"

• Tu: "Da, o mașină roșie! Mașina merge repede!"

De ce funcționează: Validezi comunicarea lui și oferi un model mai complex, fără să corectezi direct.

3. Citește cărți interactive

Cum:

• Arată și numește imagini

• Pune întrebări simple: "Unde e pisica?"

• Lasă pauze pentru ca el să "citească" (să facă sunete, să arate)

• Recitește aceleași cărți (repetiția ajută!)

Din experiența mea: Avem 5-6 cărți favorite pe care le citim în buclă. La început mă plictiseam, acum înțeleg – repetiția e cheia. Cel mic "citește" cu mine – arată animalele, face sunetele lor, anticipează ce vine. Asta e învățare activă.

4. Cântă cântece cu gesturi

Exemple: Melc melc codobelc, Rățuștele mele etc

De ce funcționează: Combinația ritm + gesturi + repetiție susține memoria și producția verbală.

5. Jocul simbolic

Activități:

• Jocul de-a gătitul

• Hrănit păpușile

• Jocul de-a doctorul

• Sunete de animale și vehicule

De ce funcționează: Încurajează folosirea limbajului în contexte variate și semnificative.

Din experiența mea: Jocul simbolic a fost primul semn că totul e OK. Când l-am văzut pe cel mic hrănind ursulețul cu linguriță și spunând "miam miam", am știut că înțelege simbolurile, că creierul lui procesează corect. Cuvintele vor urma.

6. Oferă alegeri

Exemplu: "Vrei suc sau apă?" (arată ambele)

De ce funcționează: Motivează copilul să comunice pentru a obține ce vrea, fără presiune.

7. Așteaptă și ascultă

Cum: După ce pui o întrebare sau faci o observație, numără mental până la 5-10 secunde înainte să continui.

De ce funcționează: Copiii prematuri pot avea nevoie de mai mult timp să proceseze și să răspundă.

Lecția mea cea mai grea: Să aștept. Eu, mamă de trei, medic, mereu în goană – să stau și să număr până la 10 în tăcere. Dar funcționează. Când îi dau timp, cel mic răspunde – cu un gest, un sunet, o privire. Dacă mă grăbesc, pierd momentul.

8. Limitează ecranele

Recomandare: Sub 24 luni – zero ecrane; 24- 36 luni – maxim 30 min/zi conținut de calitate, împreună cu un adult. Treptat poți crește dar cu cât mai puțin cu atât mai bine la vârste mici. Calitatea conținutului contează mult, deci optați pentru desene educative, imagini cu animale sau videoclipuri cu familia.

De ce: Limbajul se învață prin interacțiune reciprocă, nu prin vizionare pasivă .

Când e cazul să mergi la specialist?

Mergi la logoped dacă:

• Copilul are întârzieri izolate de limbaj (fără alte probleme de dezvoltare)

• Pronunția e foarte neclară după 3 ani

• Are dificultăți în înțelegerea sau urmarea instrucțiunilor

• Vocabularul e semnificativ sub așteptări pentru vârstă

• Are dificultăți de fluență (bâlbâială persistentă peste 6 luni)

Mergi la psiholog/psihiatru pediatric dacă:

• Întârzierea de limbaj e însoțită de alte întârzieri (motorie, socială, cognitivă)

• Există probleme de comportament asociate (frustrare extremă, izolare, agresivitate)

• Copilul nu răspunde la intervenția logopedică după 6 luni

• Suspicionezi tulburare de spectru autist (lipsa contactului vizual, joc repetitiv, lipsa atenției împărtășite)

• Există istoric de suferință perinatală severă sau complicații neurologice

• Ai nevoie de evaluare complexă pentru diagnostic diferențial

Mergi la ORL dacă:

• Copilul are infecții recurente ale urechii

• Suspectezi probleme de auz

• Nu răspunde consistent la sunete

Regula de aur: Dacă intuiția ta de părinte îți spune că ceva nu e în regulă, consultă un specialist. E întotdeauna mai bine să verifici și să te liniștești, decât să aștepți și să pierzi fereastra optimă de intervenție.

Transparență totală: Cu primul băiat, chiar dacă sunt medic, am simțit nevoia să consult un coleg pentru confirmare și liniște sufletească. Cu cel mic, deocamdată monitorizez acasă – toate celelalte aspecte ale dezvoltării sunt în regulă, așa că îi dau timp. Dar dacă intuiția mea îmi spune altceva peste câteva luni, nu voi ezita să cer o a doua opinie. Nu e slăbiciune – e responsabilitate.

Intervenția timpurie face diferența

Vestea bună e că, creierul copilului e incredibil de plastic în primii ani de viață. Studiile arată că intervenția logopedică timpurie (începută înainte de 3 ani) poate reduce semnificativ decalajul de limbaj la copiii prematuri (Spittle et al., 2015).

Cu cât intervii mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari. Perioada 0-3 ani e "fereastra de oportunitate" maximă pentru dezvoltarea limbajului.

Dar intervenția nu înseamnă neapărat terapie formală. Primul băiat a recuperat complet doar cu stimulare intensă acasă – conversație constantă, cărți, cântece, joc. Acum vorbește fluent, citește, povestește. Nimeni nu ar ghici că a avut întârziere de limbaj. Mediul bogat în limbaj pe care i l-am oferit a fost suficient.

Un ultim gând – de la mamă la mamă

Dacă ai un copil prematur, știu că fiecare etapă vine cu propriile ei îngrijorări. Limbajul e una dintre cele mai vizibile și, recunosc, poate fi și una dintre cele mai stresante.

Dar iată ce vreau să reții: copilul tău nu e doar o statistică. Da, prematuritatea aduce riscuri, dar fiecare copil e unic. Unii recuperează complet și depășesc așteptările. Alții au nevoie de puțin sprijin suplimentar. Și asta e în regulă.

Rolul tău nu e să fii terapeut – e să fii părintele care creează un mediu bogat în limbaj, plin de interacțiune caldă și răbdătoare. Restul vine cu timp, cu ajutor specializat când e nevoie, și cu multă, multă răbdare.

Și încă ceva: E OK să te îngrijorezi. E OK să plângi când celălalt copil de aceeași vârstă vorbește în propoziții, iar al tău abia scoate câteva cuvinte. E OK să te simți copleșită. Eu am fost acolo. Sunt acolo chiar acum, cu cel mic.

Dar sunt și aici să îți spun: o să fie bine. Cu răbdare, cu stimulare constantă, cu ajutor când e nevoie – copilul tău își va găsi vocea. Poate nu la fel de repede ca alții, dar o va găsi. Și când o va face, vei uita toate nopțile de îngrijorare.

Ești alături de copilul tău. Și asta contează cel mai mult.

Referințe științifice

• Barre, N., Morgan, A., Doyle, L. W., & Anderson, P. J. (2011). Language abilities in children who were very preterm and/or very low birth weight: a meta-analysis. The Journal of Pediatrics, 158(5), 766-774.

• Foster-Cohen, S. H., et al. (2021). Language development in very preterm children: A systematic review. Pediatrics, 147(3).

• Linsell, L., et al. (2018). Cognitive trajectories from infancy to early adulthood following birth before 26 weeks of gestation. Archives of Disease in Childhood, 103, 363-370.

• Sansavini, A., et al. (2021). Language profiles and their relation to cognitive and motor skills at 30 months of age in preterm children. Research in Developmental Disabilities, 108, 103807.

• Spittle, A., et al. (2015). Early developmental intervention programmes provided post hospital discharge to prevent motor and cognitive impairment in preterm infants. Cochrane Database of Systematic Reviews.

• van Noort-van der Spek, I. L., et al. (2012). Language functions in preterm-born children: a systematic review and meta-analysis. Pediatrics, 129(4), 745-754.

• Vandormael, C., et al. (2019). Auditory processing in preterm-born children: A systematic review. Pediatric Research, 85, 149-162.

Articole din această categorie