Dr Lavinia Roșu @2025  Toate drepturile rezervate

Deși am fi tentați să credem că anxietatea, fricile și grijile sunt apanajul vârstei adulte, tot mai mulți copii suferă de anxietate cu o prevalență de 5-10 %, fiind mai frecventă la sexul feminin.

 Află care sunt simptomele anxietății la copii, câte forme îmbracă ea și care sunt posibilitățile terapeutice citind rândurile de mai jos.

Cum arată anxietatea la copii ?

Anxietatea îmbracă mai multe forme și se prezintă în grade variate de severitate. Ea se poate manifesta încă din perioada preadolescenței prin așa numita " anxietate de separare " sau conform ICD-10 "Tulburare de anxietate a separării de copilărie" sau poate ajunge chiar la atacuri de panică și fobii specifice . Pe de altă parte, multe alte tulburări psihiatrice au la bază anxietatea: mutismul electiv, tulburarea obsesiv-compulsivă, anorexia nervoasă etc.

Fobiile sunt  prezente la copii în special după instalarea adolescenței și se manifestă prin frica intensă, paralizantă, care se manifestă în raport cu o situație sau un obiect care nu prezintă neapărat un pericol real,  cu asocierea unei dizabilități și/sau manifestări somatice .

Acestea se pot însoți chiar de veritabile atacuri de panică în care copilul simte cum inima bate mai repede, are dificultăți de respirație, senzație de nod în gât până la leșin.

Cele mai comune fobii sunt : agorafobia-teama de spații largi, deschise, locuri publice; acluofobie- teama de întuneric; acrofobie-teama de înălțimi; arahnefobie-teama de insecte; belonofobie-teama de înțepături cu acul; claustrofobie- teama de spații închise.

    Anxietatea de separare se poate manifesta ca teama de a părăsi locuința, persoana de atașament, teama de a dormi singur. Această afecțiune ar fi mai frecventă la copiii ai căror părinți au suferit atacuri de panică de-a lungul vieții sau au prezentat depresie.

   Anxietatea de performanță este tot mai întâlnită și se manifestă prin teamă extremă și gânduri anticipatorii cu privire la examinările de la școală sau facultate. Copilul prezintă insomnii în noaptea de dinainte a unui test, cu gânduri despre "oare ce o să îmi pice" sau  "oare dacă nu știu să răspund?". Este o formă de anxietate socială, însă care nu se manifestă în alte contexte cum ar fi la petreceri, evenimente sportive sau la școală înafara perioadelor de testare.

    Deși nu putem spune cu certitudine care sunt cauzele anxietății la copii, se consideră o patologie multifactorială, în care genetica împreună cu factorii de mediu joacă rolurile principale. Se ia în considerare implicarea unei zona din creier denumită amigdala, dar și dereglarea respiratorie cu hipersensibilitatea la CO2 ca și factor de risc în dezvoltarea anxietății de separare.

  Un stil de parenting aspru cu multiple limitări sau supraprotecție, pedepse și perfecționism cresc riscul dezvoltării de tulburări de anxietate la copii.

  Tratamentul anxietății la tineri se realizează de regulă prin combinația de medicamente (antidepresive inhibitoare selective ale recaptării serotoninei) și psihoterapie cognitiv-comportamentală. Sigur că schema terapeutică se individualizează în cazul fiecărui copil și de aceea un consult de psihiatrie pediatrică este esențial pentru evaluarea clinico-terapeutică.

Articole din această categorie