Dr Lavinia Roșu @2025 Toate drepturile rezervate
Cu toții am avut colegi răutăcioși la școală care ne-au mai jignit sau ne-au tachinat, însă în prezent auzim tot mai des de bullying, consecințele lui neplăcute și efectele asupra psihicului copiilor.
Când apare bullying-ul? Cum ajutăm copilul nostru să nu treacă prin el și cum putem împreună să diminuăm bullyingul școlar aflați mai jos.
Bullying reprezintă acțiunile unei persoane cu scopul de a răni fizic, psihic sau emoțional o altă persoană. Așadar nu e nevoie de o palmă ca să spunem că suntem victima bullying-ului. Dacă stăm să ne gândim, sarcasmul, afirmațiile jignitoare, apropourile deplasate cu scopul rănirii unei persoane pot intra la categoria bullying. Nu este deloc de neglijat astăzi cyberbullyingul în care se ataca copiii și în special adolescenții prin intermediul mediilor sociale și al platformelor de socializare, ori răspândirea de poze indecente cu persoana în cauză sau zvonuri menite să îi afecteze reputația.
Bullyingul este o cauză importantă a depresiei la tineri și chiar a tendativelor suicidare, scăderea stimei de sine și dezvoltarea altor tulburări emoționale.
Nu putem să ținem copiii în globuri de cristal și să alungăm de fiecare dată copiii mai "bătăioși", însă putem să învățăm copilul cum să gestioneze un atac fizic sau verbal.
Acest lucru se întâmplă dacă copilul vede în noi un sprijin și suport emoțional, astfel încât să nu îi fie jenă să ne povestească dacă este victima bullyingului. Evitați totuși să vă implicați în orice neînțelegeri ale copiilor , intrând în rolul de avocat al copilului, ci mai degraba dați șansa copilului să se apere singur, înainte de a interveni. Poate fi dureros să asistați la o scenă în care copilul dvs de 3-4 anișori este respins din grupul de joacă din parc, spre exemplu, dar este important să învățați copilul "să pescuiască mai mult decât să îi oferiți peștele pe tavă"!
Încercați să îi validați emoțiile ( respingere, dezamăgire, furie, tristețe, neputință) și să îl îndrumați spre ce ar fi bine să facă data viitoare când un copil este răutăcios la locul de joacă ( să caute ajutorul unui adult de referință dacă este cazul sau să evite copilul problemă sau grupul care l-a respins, să caute alți copii deschiși la tipul de joacă al copilului, sau chiar mersul în alt parc). Poate vă pare greu de crezut, dar bullyingul este prezent încă de la vârstele de 3-4 ani, când copiii spun orice gândesc fără prea multe filtre sau considerente față de sentimentele celor din jur.
Cu alte cuvinte, disponibilitate emoțională a părinților încă din primii ani de viață ajută mult în prevenirea bullyingului. Unele studii arată că deși influența mamei este mai importantă pe parcursul dezvoltării stimei de sine a copilului, nu e deloc de neglijat nici influența tatălui în special la băieții mici.
Așadar prin faptul că sunteți disponibili emoțional pentru copil, îi clădiți stima de sine, îl încurajați să caute sprijin în ceilalți și să comunice asertiv, deja faceți extrem de mult pentru a evita ca el să devină victimă a bullyingului.
Sub nicio formă nu încurajați copilul să dea el primul sau să dea mai tare ca să nu fie el victima. "Violența naște violență" și din victimă devine agresor, lucru care nu e pe termen lung în favoarea copilului dvs .
Un alt lucru pe care îl puteți învăța pe copilul dvs este să nu fie un simplu martor la agresiunea colegilor ci să fie implicat activ- să devină "salvatorul" victimei bullyingului. De multe ori un agresor se hrănește cu aprobarea și încurajarea celor din jur, astfel că , dacă este "taxat" din punct de vedere social acest tip de comportament, riscul ca el să se repete scade.